Scopul

Nu m-ai inteles cand am discutat despre scop. Te-ai suparat si te-ai enervat, si cred ca stiu si de ce. Da, am mereu pretentia ca le stiu pe toate, stiu.

Nu vorbeam despre un scop imediat. Vorbeam despre o directie, despre o viziune. Un scop pe care il simti, nu pe care il vrei. Toti vrem o casa, dar nu la un astfel de scop ma refeream. Normal, pe parcursul vietii asta e unul din scopurile importante. Dar e de la sine inteles. Un servici. O familie.

"Vreau sa am o afacere de succes." Da, si eu vreau. Sunt multi oameni care vor, si multi care nu vor, pentru ca e mai sigur un servici. O afacere care .. ce? Sa vinzi ceva ? Sa produci ceva ? Nu stii ... A, iti plac masinile si te gandesti ca .. "o afacere cu masini". Aha!

Mie mi-au placut mereu oamenii, cu problemele lor, si m-a fascinat mereu minciuna. Minciuna pe care o spui altcuiva, sau tie. Imi place sa vad cum se mint oamenii singuri, sau unii pe altii. Am sa fac o afacere din minciuna? Nu cred...

Te-ai enervat pentru ca ti-am zis ca nu ai un scop. Nu ai. Nici eu nu am. Nu avem, si asta ne face sa fim inferiori. Nu incerca sa-ti aperi pozitia, pentru ca nu ai o pozitie pe care sa o aperi. Daca ai avea un scop, nu ai sta la discutii cu mine, ai face un pas spre ceea ce iti doresti. Daca ti-ai dori cu adevarat sa faci o afacere cu masini, ai compara seara preturi la opeluri second hand, nu te-ai uita la stiri cu fotbalisti la teve.

Nu te justifica, nu e nevoie. Nici fata de mine, nici fata de tine. Intoarce-mi spatele, dar as fi fericit sa stiu ca macar 1 minut te-ai gandit la ce am spus. Nu-ti irosi viata traind doar pentru azi. Nu ma dispretui pentru ca nu fac ce faci tu, si nu ma condamna daca nu vreau sa fiu ca altii. Poate fac bine, poate nu.

Doreste-ti ceva. Orice.