15 februarie 2007

procrasti .. Amanare , cum s-ar spune "pe romaneste"

Termenul nu exista in limba romana.. sau cel putin eu nu reusesc sa il gasesc in DEX.
Dusmanul meu de moarte, de cand ma stiu.
M-am decis acum sa scriu postul asta pentru ca in ultimul timp am inceput sa castig teren, in lupta cu el.

La ce ma refer, in primul rand. Pai .. am de facut x lucruri pe care le consider importante, urgente sau nu. De exemplu: proiect la care lucrez la servici, proiect la care lucrez acasa, lucrari pentru Master, etc. Si la sfarsitul zilei nu am facut nimic pentru nici una din ele, iar daca ma gandesc CE am facut imi dau seama ca nu am facut nimic, de fapt. Am pierdut timpul, pe lucruri neimportante. Am verificat de 10 ori mailul, am citit din 10 in 10 minute posturile noi pe Bloglines, stiri, am cautat articole despre ... orice subiect care imi venea in minte, m-am uitat la televizor.... De multe ori fac lucruri BUNE, UTILE, dar nu la momentul potrivit, cum ar fi sa citec o carte , de exemplu. In loc sa fac ceva urgent, citesc Magicianul, de Fowles. Da, imi place cartea, e frumoasa, dar nu e momentul!!!

Si de aici nenumarate probleme: nemultumirea, sentimentul de "sunt slab, nu sunt in stare" care se agraveaza pe masura ce trece timpul, nervozitatea, vinovatia, iritabilitatea si defensiva, in momentul in care cineva imi spune ca ar trebui sa fac "ce trebuie, nu pierde vremea".

Incepand cu inceputul, am de facut lucruri .. grele. Lucruri care presupun sa fii creativ, sa fii atent la detalii, sa stii ce faci, sa te documentezi, rutina cat cuprinde, satisfactii destul de rare si umbrite de critica si lipsa de apreciere din partea celor din jur. A, si ca sa faci ceva calumea trebuie cam 26 de ore pe zi. OK, seamana cu programul a 99% dintre voi, nu ? (Asta presupunand ca n-am sa citesc numai eu asta, desi scopul principal asta e , sa recitesc atunci cand am sa am nevoie de un impuls de incredere.) Deci e clar ca E GREU. Cand am de facut un lucru GREU, e GREU , indiferent ce conceptie am despre viata, daca am o gandire pozitiva sau sunt orientat spre scop. Sa aliniez tabele timp de 8 ore pe zi e obositor si enervant indiferent cum o iau. Sau cand sunt in fata unei probleme noi, NU STIU CUM, si mi-e frica sa nu gresesc.

Raspunsul principl pe care il am atunci cand ma confrunt cu asa ceva este simplu si la obiect: fac ceva USOR, pe care stiu sigur ca il fac BINE, care ma face sa ma simt BINE. Cel mai des intalnit exemplu e : "ordine pe birou". In cazul meu, in care prefer sa nu am nimic pe birou, pe cat posibil, asta se reduce la ce spuneam mai sus "Send/Receive" la mail, ce mai e nou pe bloguri, mai citesc un articol despre LoA, asta ma face sa ma simt bine, nu e greu de facut, fara efort. Apoi ma apuca remuscarile. Trec la treaba, apoi iar dau de greu si revin la ..

Prima chestie care m-a facut sa privesc detasat la ce se intampla a fost raportul intre pierdere/ castig. In loc sa fac ceva care imi aduce satisfactie, castig material, MANDRIA unui lucru bine facut sau a unui obstacol depasit, faptul ca fac in sila un lucru pe care unii oameni il considera atat de greu incat platesc bani grei pe altcineva sa il faca...eu pierd timpul cu Send/Receive sau articole despre explicatia in fizica cuantica a faptului ca o lanterna e mai usoara aprinsa decat tinsa. Pierd mult, castig foarte putin. Nu imi convine asta.

In loc sa fac ceva GREU, aleg sa fac ceva USOR. In loc sa fac ceva care imi va aduce o satisfactie peste o luna, citesc ceva interesant ACUM. Nu e nimic gresit in asta, nu ? Ba ESTE. "In loc sa.." , asta e greseala.

Spuneam ca am inceput sa castig teren. De fapt, cred ca am castigat razboiul. Cum ?

Am citit mult pe tema asta si multe abordari diferite si am si incercat multe din ele. Degeaba, mai devreme sau mai tarziu, tot acolo am ajuns. Am citit ceva interesant in schimb si am adaptat dupa si pentru MINE.

Se spune sa faci o lista cu tot ce faci si sa o studiezi, sa vezi unde gresesti. Eu nu pot face asa ceva. Stiu sigur, atunci cand ma cuprinde vinovatia, ce am facut gresit. Nu stiu de cate ori am deschis Bloglines, dar stiu ca l-am deschis de prea multe ori. Si atunci fac o lista ( da, e bine sa fie pe hartie) cu ce simt nevoia sa fac si n-are legatura cu proiectul la care lucrez in momentul respectiv. Ma enervez, pentru ca "nu-mi iese", si simt nevoia sa fac altceva. Asa am realizat de ce fumez, si de aia m-am lasat. Dupa 10 ani, m-am lasat de fumat pentru ca mi-am dat seama ca tigara imi oferea un TIME OUT . Si prilejul sa respir adanc. Ok, atunci, daca ma enervez si nu-mi iese, sau ma doare spatele si sunt satul de ce fac, scriu pe hartie Bloglines, si ies pe balcon, si ma uit un minut la .. peisaj ( urasc Bucurestiul, pt ca nu se vad dealuri :) ). Respir adanc de 3 ori sau injur printre dinti faptul ca nu fac altceva, ma descarc, oricum pot. Si ma intorc la treaba.

Peste 4, 5 ore, cand e intr-adevar momentul pentru o pauza, iau foaia, si iau la rand tot ce am scris pe ea. Verific mailul, posturile noi, daca nu sunt prea multe, le citesc, citesc despre ce mi-a venit in cap la un moment dat, daca se aduna prea multe le scriu in continuare pe foaie si le las pentru mai tarziu.

Mi-a fost greu, la inceput sa fac chestia asta constient, asa ca mi-am stabilit niste ore. La ora 2, pauza de o ora. La ora 9 pauza de o ora ... etc etc. Astfel incat stiu sigur ca am sa ajung sa fac chestia pe care am scris-o pe hartie, si mintea mea nu se mai intreaba mereu "a scris cineva ceva pe forumul cutare" pentru ca stie sigur ca la ora 2 o sa afle. Sunt acum LIBER sa ma concentrez pe ceea ce lucrez, si am certitudinea ca nu pierd nimic, pentru ca toate ideile si toate intrebarile sunt pe hartie, si abea asteapta sa fie verificate.

Incredibil cat de bine functioneaza sistemul asta.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Intr-adevar, e aproape incredibil. E prea "ca in carti". Stii ce e trist? Ca sunt cel putin cateva zeci de oameni care citesc post-ul tau astazi si probabil ca 90% dintre ei nici macar nu vor incerca sa vada daca functioneaza.

Intr-un fel mi-e mila de ei si nu stiu daca ar trebui. Fiindca, indiferent ca isi dau seama sau nu, si-o fac cu mana lor.