21 septembrie 2009

Intr-una din zilele astea

am sa fac ceva fundamental gresit, pe care am sa-l regret.

O simt, e un "inevitabil" pe care am invatat sa-l accept. Dupa, am sa privesc inapoi cu regret, dar am sa ridic din umeri, pentru ca, nu-i asa, mai devreme sau mai tarziu oricum trebuia sa se intample.

Tot imi vine sa scriu "inexorabil" dar mi se pare ca e prea pretentios, si nu stiu cum sa-l integrez in limbajul care mi s-a cam tocit, in ultima vreme. Uite, un motiv in plus.

Inexorabil.

4 comentarii:

Gia spunea...

deci te insori? :D

derelict spunea...

Hmm, ma pui pe ganduri...

Daca chiar despre asta e vorba?... :P

Monyk spunea...

... am incercat sa ma abitn dar... HA??? tu?

derelict spunea...

Eu? Eu ce? HA??