Teoretice

Postul trecut ... scurt ( ;) ) dar am simtit nevoia sa scriu. Si trebuie sa recunoasteti ca ... e o intrebare buna.

I

Cand vrei sa acuzi pe cineva - mai ales de fata cu altcineva - dar nu poti, fie pentru ca ti-e frica de confruntarea directa, sau pentru ca sunteti "prieteni" si nu vrei sa strici aparenta - ce faci? Recurgi la tachinari. Aluzii, insinuari. Pentru ca exista oricand posibilitatea sa spui "ei, a fost o gluma.. de ce iei totul asa in serios". Oricum ar fi, te simti castigator. Ti-ai spus "of"-ul. Daca persoana pe care ai acuzat-o (pentru ca asta ai facut, oricat ai incercat sa camuflezi asta) a ripostat, ai facut-o sa para vinovata tocmai prin remarca asta rece, ca a reactionat disproportionat. Tu nu voiai sa insinuezi nimic, glumeai... Esti un manipulator, dar nu poti fi acuzat de nimic. In cel mai rau caz, ai facut doar o gluma proasta. Si totusi toata lumea a observat ca e ceva la mijloc ...

Mai grav e cand faci asta cu propriile ganduri. Esti acuzat - poate esti chiar propriul acuzator - si incerci sa scapi cu o ... "gluma". Gluma pe care daca o iei in serios, nu e bine, pentru ca e o gluma. Si atunci trebuie sa o iei ca pe o gluma. Si totusi "vorbim ceva serios, nu incerca sa schimbi discutia" - "ei, am facut si eu o gluma". Pe cine manipulezi? Pe mine, incercand sa ma opresti din a te acuza in continuare? Sau pe tine, incercand sa-ti oferi o scuza valida? Te crezi, cand te minti?


II

Cand ne deranjeaza ceva, nu putem spune imediat ca avem o problema. O problema avem doar cand putem defini ce nu e bine, si care e rezolvarea. Pana atunci doar ne lamentam. Ne plangem de mila (de cele mai multe ori) doar ca sa avem un subiect de conversatie, fara sa cautam o rezolvare, fara sa fim constienti ca intr-adevar avem o problema. Si chestia cea mai sunparatoare e ca in majoritatea cazurilor, "problemele" noastre au solutii rapide, pe care ni le poate spune oricine, dar pe care le refuzam (nervosi, de cele mai multe ori, pentru ca nu ne intelege nimeni, toti cred ca stiu rezolvarea, dar ei nu cunosc adevarata problema, nu stiu ca noi defapt suntem niste victime, etc).

De acord - e posibil ca prietenul, sotia, mama sau seful nu vor putea de fiecare data sa-ti dea cea mai buna solutie, dar e probabil ca o vor face. Pentru ca ai tendinta sa te victimizezi, si asta te face sa nu mai vezi ce trebuie sa faci, ai tendinta sa spui ca nu exista solutii. Si cand nu exista solutii, nu exista de fapt nici o problema, ci doar timp pierdut si autocompatimire. Ma vei intreba - vrei sa spui ca nu exista probleme fara solutii?? Pai.. da. Nu exista probleme fara solutii! Exista cel mult probleme la care solutiile iti sunt pe moment inaccesibile. Tocmai asta e provocarea.

Si, desi risc sa ma repet, ce ai face daca nu ti-ar fi frica?