Intr-un decor apasator, tehnologic, intunecat. Sunt singur. E un intuneric rtificial, laptos, intr-un zgomot mecanic, repetitiv, suparator. Sunt relaxat, constient ca ceva e nefiresc. Apasator, nelinistitor.
Apoi imi dau seama ca nu stiu unde sunt, si ce sunt lucrurile din jur, ca nu le pot defini, si - ca de fiecare data - ast e momentul cand devin constient, in vis.
E un zgomot de masina mecanica, de pompa. In jur sunt ecrane, ciudate, o culoare maronie (aurie?) - nu stiu daca am incercat sau nu sa ma uit atent, nu stiu. Langa mine, in stanga, e un barbat pe care nu-l vad decat din profil, pozitia in care as putea sa-l vad e "incomoda" si nu am cum sa ma intorc spre el, suntem amandoi asezati in fata unei mese in forma de semiluna. De partea cealalta este un ... acvariu imens in care pluteste o fiinta. Este un peste maroniu (auriu), corpul lung, cilindric, format din inele, cu o fata rotunda si turtita cu trasaturi umane, chestie care ma sperie si care ma faca sa nu pot privi direct. Constient ma gandesc ca asta e imagine mea despre o cuva axlotl si acolo e un navigator al ghildei, cand ma uit inapoi in lichidul clar pluteste o silueta umana, gandesc cuvantul antropomorf. E un "peste vertical", are o coada care privita direct par doua picoare unite intr-o innotatoare, nu ma pot uita la "fata" lui, stiu ca e cu "fata" spre mine.
Stiu ca e "sfarsitul lumii" si ca el este "singura noastra speranta". Gandesc cuvantul islam-abad.
Persoana de langa mine spune ca singura "religie pura" este islamul - este singura religie care a aparut de la inceput si care a supravietuit tuturor schimbarilor, inclusiv ultimei morti. Constient gandesc "moarte absoluta".
Povestea barbatului continua. Unii copii care se nasc sunt speciali. Uneori Dumnezeu vine si ia in brate un astfel de copil in momentul in care acesta se naste. Copilul respectiv devine un inger, si devine nemuritor. Constient, cuvantul e transcedental. Restul "cad" si devin oameni. Diavoli. Gandesc constient "ingeri cazuti" si ma intreb cum se pot deosibi de copii normali, sau cat dureaza pana devine un diavol. Gandesc constient ca trebuie sa aflu ce inseamna islam-abad.
Povestea continua cu omul care imi spune ca la ultima moarte absoluta un inger s-a retras in mare - gandesc constient ca a inversat procesul evolutiei - si a devenit o fiinta marina, a supravietuit dar nu a mai putut reveni pe uscat cand a inceput iarasi viata pe Pamant. Ma uit spre cuva si apa e foarte limpede si imi spun constient ca asta inseamna ca traieste la mare adancime unde apa e foarte pura. Silueta e aproape lipita de peretele cuvei, simt ca e cu "fata" spre mine dar nu vreau sa ma uit la ea pentru ca nu vreau ca asta sa ma trezeasca din somn.
Fiinta, ingerul de-evoluat, este un islam-abad si este "salvarea". Doar ca eu "stiu" ca e "inutil", ca nu se poate schimba nimic. Sentimentul e chinuitor, ma trezesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu