Dispar

"Ar fi trebuit s-o refuz, cumva si s-o trimit inapoi, dar eram foarte obosit, si mintea nu-mi functiona prea bine. Sunt un om plin de imperfectiuni. Imperfect si supus greselii. Dar invat si sunt hotarat sa nu repet greseala. Si totusi nu sunt putine greselile pe care le-am facut a doua oara. Motivul e foarte simplu, sunt imperfect si prost. De fiecare data ajung sa ma urasc. Ma hotarasc sa numai fac aceeasi greseala a treia oara. Progresez putin cate putin. Foarte incet, dar totusi progresez. "

Dans, dans, dans - Haruki Murakami

That was only yesterday

Astazi a fost prima oara cand m-ai atins. Nu stiu daca mi-ai vazut zambetul, probabil ca da. Eu sper ca l-ai vazut. Ca sa stii ca stiu.

Stiu ca nu se poate, si stiu ca stii si tu, si asta ma face sa te vreau si mai mult, pentru ca stiu ca tu ai sa cedezi prima. Chiar daca eu as avea mai mult de pierdut.

Suna arogant, stiu, dar ai sa ma vrei mai mult decat te vreau eu. Miros a parfumul tau, stii? Si nu degetul pe care mi l-ai atins. Eu. Nu mai stiu ce-am vorbit.

Nu credeam ca mai stiu sa fac ... asta. Si cred ca nu stiu, pentru ca esti altfel, tu. Esti prima care m-a facut sa inteleg ca nu se poate. Nu mai stiu nimic, decat momentul cand am sa-ti simt respiratia dulce, pe buze, si am sa-ti zic nu. Si mirosul tau. Asteptam de mult sa vreau, din nou, asa.

Mor de curiozitate, cui ai sa spui despre mine? Nu poti sa spui. Nici eu.

Am ascultat toata ziua skunk anansie, secretly. O aud si acum.

Simplu

Citesc o carte, care imi place mult. Si n-am cu cine s-o discut (trist, stiu :) ). Si caut "pe net", sa vad ce-au spus altii... Si gasesc oameni ca mine, carora le place, care sunt incantati, care se regasesc, care au nostalgii, care... Si gasesc oameni care vorbesc de imaturitatea autorului, vorbesc de stitlul care abia la urmatorul lui roman s-a cristalizat, vorbesc de imperfectiune, de o poveste ratata, de "creionarea unor personaje imperfecte"... Asta ma face sa fiu "simplu", nu?

Vreau sa aud mai putine intrebari, sa-mi spuna cineva ce trebuie sa fac, si sa nu mai am nevoie sa gandesc. Vreau sa-mi spui de ce nu mai spui nimic, si as vrea sa fiu oriunde atundeva, numai nu aici.

Acum incepe

Cautand prin hartii, "acasa", am gasit asta, scrisa pe un caiet de matematica, langa niste ecuatii pe care nu le mai inteleg. Cred ca de prin 2001.

Asfaltul murdar, ochiul de apa inconjurat de noroi. Praf si soare, raze reflectate deapa murdara. Caldura. Bine. Umbre lungi, diforme. Oprite, se misca. Asfaltul si praful se-ndoaie si cad cu incetinitorul. Rasare un nor, lumina. O fata. Intuneric.
Asfaltul murdar, cioburi de sticla. Multe. Doua. Un fir negru care trece impasibil mai departe, printre ele. Negru? Rosu. S-a oprit in noroi. Lumina e de la cioburi? E cald.
Daca intind mainile, ajung. Dar.. am sa-l pot tine in palme? Ma murdaresc?
Inca putin.
E prea incet. Ar trebui sa ma pot agata de ceva. Macar de nu m-ar durea pieptul asa. Oare am respirat? Pot sa strig?
Oricum nu se schimba nimic. Maine o sa fie la fel. N-am rezolvat nimic cu asta, Poate maine n-o sa fie la fel... si cat o sa dureze? Se uita repede. Pe naiba o sa le para rau. Se bucura, asa o sa le fie mai usor.
Ma doare urechea. La asta nu m-am gandit. Lasa, macar acum am demonstrat ceva. Asta o sa schimbe multe. Si o sa le para rau. O sa se gandeasca ca ar fi trebuit sa se gandeasca mai mult.
In gat. Sau e mai jos? In piept? Mereu acolo am simtit. Nu s-a meritat, nu trebuia sa treaca atat timp ca sa ajung tot aici.
Imi tiuie urechile, si parca e mai rece acum. Si oare m-am lovit la genunhi? E amortit. S-a termniat, o sa fie rapid.
Si am ajuns si aici. Ce-ai sa faci? Poti oricand sa te intorci, si sa pleci. Poti sa faci orice. E destul loc, pentru toata lumea. Credeai ca ai sa fii numai tu? Stiai ca nu ai fost numai tu.
Era mai usor daca nu deschideam geamul. E asa cald, afara.
Biletul l-am lasat pe masa. Oricum n-o sa inteleaga nimic.
Acum incepe.

Atat timp cat ...

"Acasa" e frig, se vad multe stele, miroase a iarna si a fum, si e foarte liniste. Nimic nou, deci.

Imi expira permisul de conducere, am venit sa-l schimb. Au trecut 10 ani.

Politia (evidenta populatiei) e la etajul 3 al unui mall. Da, intre magazine de haine, si terase si fast-fooduri, mergi cu dosarul pentru pasaport sau permis de conducere.

Ultimele zile m-au (m-ai?) facut sa ma simt ... simplu. Si mic, si inexistent. Atat timp cat acum zambesc... (desi o sa-mi fie dor, pentru ca dai dependenta).

E bine aici (si asta cred ca am mai zis).

Daca s-ar putea, ati auzi linistea.

Da, indiferenta e cea mai rea

Uite, dupa atata timp, un post cu adevarat personal.

Duminicile in care ploua, ca acum...

Obisnuiam sa le urasc, duminicile astea, acum nu mai stiu. Beau cafea la geam, in bucatarie, ochi in ochi cu vecina din blocul de peste drum. Ea fumeaza, eu ma gandesc la tine.

Ma doare capul de ieri dimineata. Nu vreau pe nimeni si nimic. N-am mai fost de mult atat de singur, ca zilele astea.

Nu stiu ce-as vrea sa se intample intre noi, nu-mi doresc nimic - si nu se intampla nimic. Iti sunt indiferent, si mi-ar fi placut sa nu fii tu prima cu care sa mi se intample asta. Si nu acum, cand sunt singur.

Vecina si-a mai aprins o tigara. Nu stiu de cand sunt cine sunt acum, duminica, ploaie, chantal chamberland. Imi stiu doar durerea de cap, lumina difuza, muzica in surdina, punctul rosu de peste drum. Ca nu mai stiu nimic de tine, de mult.

M-am (te-am, ne-am) visat intr-o camera model la ikea, fumand, asezati pe o canapea in fata unui televizor stins, atingandu-ne umerii. Eu ma gandeam ca mirosi frumos si nu vroiam sa ne dea afara, tu te despartisei de mine.

La ce te gandesti?

Deranged

Saptamana trecuta, un om a carui parere o respect - prin acceptarea evidentei ca el e acolo unde vreau eu sa ajung - ma invata ca intr-o confruntare intri doar daca esti pregatit sa o inchei prin a-l lasa pe advesar fara aer, intr-o balta de sange. (plastic, nu?) Si sunt de acord.

Nu tipi si strigi fara sa fii pregatit sa lovesti. Nu injuri si jignesti cu rezerve, pentru ca asta te reduce la a fi un frustrat. Te reduce la a fi vecina de la parter, care petrece toata ziua la geam si tipa la copii din cartier. Sau la un 'nene' care trece si ridica stergatoarele la masina, pentru ca 'asta nu e loc de parcare, domnule!'.

Sigur, poti sa te reduci la a fi pasiv-agresiv. Vezi, eu sunt puternic, te atentionez prin aluzii, iti mai aduc aminte cine e 'seful', te mai vorbesc de rau in stanga si'n dreapta... nu merita, ma, asta, sa-i fac nimic, ce sa-i fac... daca-mi pun mintea cu el.. etc. Si poti, crestineste, sa-l ierti. Il ierti, ca nu stie ce face. Asta da, superioritate. Tu stii mai bine. Cu fiecare adversar pe care il ierti - te dezvolti si te autodepasesti. Esti satisfacut.

Noi, ceilalti, iti spunem narcisic. (Mai mult sau mai putin patologic.) Iti intelegem auto-suficienta, ti-o compatimim, o punem pe seama traumelor din copilarie.

Eu unul, daca ne intalnim, prefer sa te las intr-o balta de sange, cu god-complex-ul tau, cu tot.

Trece totul prea repede

Duminica dimineata, la Plus, cineva m-a invatat cum sa iau un carucior fara moneda. Cand am ajuns acasa, un vecin facea gratar pe balcon, gratarul fiind suspendat in afara balconului, pe un cadru de metal. La etajul patru.

Am vazut doua comedii romantice, una dupa alta, si mi-am adus aminte de facultate, cand asta faceam toata ziua. Si mi-a venit, ca si atunci, sa plang.

O fata frumoasa, dintr-o masina mare si neagra, a intors capul dupa mine si mi-a zambit.

Am doua noi melodii preferate, Judas Priest - A touch of evil si Will.I.Am - Heartbreaker.

Visele, incapatanarea si egoismul sunt singurele care ma duc inainte.

Mi-e bine.

There's still something missing.

Mutarea ta

Stiu ca vrei. Imi place ca-ti place si tie la fel de mult sa vorbim doua ore despre nimic, imi place ca nu-ti feresti privirea, imi place ca am cu cine ma juca. Stiu ca e gresit, nu ma pot abtine. Imi place cum zambesti cand ma uit la inelul tau, sau in ochii tai cand te joci cu parul. Imi place ca te apropii pana iti simt mirosul pielii ca sa ne uitam impreuna la o poza pe telefon, si imi place ca ramai asa pana cedez eu. Stiu ca e complicat pentru tine, in "cercul" tau, stiu ca e complicat pentru ca ele imi sunt mai apropiate. Stiu ca esti mai mare ca ele, stiu ca ele sunt rele, stiu de aparentele care sunt atat de importante, stiu ca asta face parte din joc.

Si stiu ca vrei.

Farmacie

Motanul a reusit sa ma zgarie exact sub ochi. Destul de urat.

Ochi-albastri de la farmacie a zis sa iau aia si aia, dar sa nu pun nici un plasture. Sa zica colegii ca m-a zgariat sotia. Hi-hi. ;)

Oare sotiile din ziua de azi isi mai zgarie sotii?