Am gasit acest text uitat in aplicatia de note. Nu stiu cand am scris, probabil de ziua mea. Am intrat acum aici sa vad de cand n-am mai scris.. de foarte mult timp.
---
Cu cat e mai mare zgomotul, cu atât apreciezi mai mult liniștea. Asta pare sa fie tema zilei de azi, asta îmi urează lumea - liniște. Poate le e clar ca sunt ne-liniștit?
Acum 7-8 ani am făcut un exercițiu intens in a-mi dori. Pentru ca mi-era clar ca nu-mi doream, ci doar respingeam.
Ca întotdeauna, cu precizie, s-a intamplat exact ce mi-am dorit. Imi imaginam atunci unde o sa
lucrez, cum o sa lucrez, clădirea Înalta, geamuri de sticla, costumul, cureaua, lumina, orașul văzut de sus. Banii. O Alta viața.
Cu alti 7 ani inainte imi doream sa calatoresc. Si am calatorit. Pe mare, pe aer, kilometri nesfarsiti pe sosele. Am calatorit atat de mult atunci incat n-am mai stiut unde e Acasa.
Si de “inainte de inainte” imi amintesc doar ca imi doream foarte multe. Pana sa se pregateasca ce imi doream ieri, azi voiam altceva. Maine nu mai asteptam sa primesc ce voiam ieri, pentru ca voiam Altceva, Altceva, Altceva.
---
A trecut 41.
Trece foarte repede timpul. Mereu citesc ca singurul (sau unul din cele mai sigure) mod de a-l incetini este sa scrii intr-un jurnal. Dar cand?
Parca nu e niciodata timp de nimic.
Imi pare rau ca trece atat de repede, in acelasi timp astept atat de multe lucruri din viitor. E paradoxal, cu cat mi se pare ca trece mai repede, cu atat vreau sa treaca mai repede.
Vreau sa facem. Sa mergem, sa invatam, sa descoperim impreuna.
Viata cu un copil te duce in alt timp. N-ai voie sa te grabesti. N-ai cum, oricum. N-ai voie sa vrei mai multe lucruri o data, n-ai voie sa termini ceva, n-ai cum.
E un timp nou, care nu e in cartile de gramatica. Un prezent constant care a trecut foarte repede.
Simt ca m-am saturat sa treaca atat de repede, vreau mai mult timp din cate ceva. Vreau mai mult timp de joaca, mai mult timp cu masinute, cu topogane. Mai mult timp incercand sa tac, sa nu dau indicatii, doar sa urmaresc. Mai multe baabatatatata din care nu inteleg nimic.
Cand cineva vorbeste o limba pe care nu o intelegi, abbatataaa tata baba, iar tu vrei sa intelegi, am descoperit ca nu e frustrant, ci motivant. Nu ma enerveaza ca nu inteleg, ma motiveaza sa caut sa inteleg.
Am citit zilele trecute ca toti copii descopera la un moment dat cine sunt parintii lor. Era o intrebare, iti amintesti cand ai crescut suficient incat sa descoperi cine e cu adevarat tatal tau? Lupta e ca atunci cand o sa ajunga la acel moment, sa descopere pe cineva interesant, care sa merite un sentiment bun, nu o dezamagire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu