A fost misto, a venit cand nu ma asteptam, mi-a fost frica, am ridicat din umeri, am acceptat, o traiesc cu voluptate. Nu m-am hotarat inca daca e "schimbare" sau "acceptare". "Recunoastere". Accept ca totul s- a schimbat in jurul meu, viata, voi. Si ma bucur ca am reusit sa raman acelasi. Aceeasi muzica, aceeasi tigara la aceeasi cafea, aceleasi minciuni, acelasi zambet, nesiguranta, aroganta, acelasi eu.
Acum o sa urmeze iadul, vine de fiecare data. Astept loviturile, sunt convins ca ne vedem de partea cealalta. Cum m-ati invidiat de fiecare data, o sa ma invidiati si acum. Am sa cad in picioare, oricat de lung si de greu va fi, si de data asta.
Intrebarea o sa ramana mereu, care sunt eu, cel de acum, cel de atunci? Care raspuns e cel bun? Nu m-am lasat niciodata amagit, nu sunt si n-am fost niciodata atat de important pentru nimeni. E o iluzie.
Si n-a fost niciodata nici alb, nici negru. A fost misto, si chiar daca va vreau in continuare, chiar daca nu ma incomodati, chiar daca nu ma credeti sau nu-mi mai spuneti nimic, n-o sa mai fie la fel. Alb sau negru n-ar fi putut fi niciodata, nu sunt al nimanui. Sunt cea mai gri persoana pe care ati cunoscut-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu