Cei de langa tine povestesc in continuare, totusi tu esti tot mai departe, intr-o amintire sau intr-un vis pe care nu-l poti spune nimanui. Te enerveaza, esti frustrat, nu ai cui sa-i spui. Ai vrea sa iei pe cineva de mana, sa-i povestesti.
Sa stam pe balcon, in intuneric, sa ne povestim minciunile pe care nu avem curaj sa le povestim nimanui altcuiva. Sa avem universul nostru, limitat de un pahar de coniac si un pachet de tigari, de liniste si racoare si de hohotele de ras care se aud in fundal.
Sun prea simpli, ai nevoie de mai mult. Ai mai auzit povestile astea, ai mai facut glumele astea. La naiba, ai mai baut aceleasi pahare de vin, ai mancat aceeasi mancare de prea multe ori. Aceleasi fotografii, aceleasi amintiri. Ti-e totul prea banal, e aceeasi muzica si te-ai saturat sa dansezi.
Ma ard buzele de la coniacul tare, iti simt mirosul necunoscut, iti beau fiecare cuvant, ficare zambet, fiecare privire. Iti ating umarul, iti simt caldura si mai fumam o tigara. Nu stiu a cui esti, nu ma intereseaza, in universul meu esti a nimanui, esti cu mine. Imi recunosc prietenii in amintirile tale, ma recunosc pe mine in prietenii tai. Ma obsedeaza amanunte pe care le stiu indiferente, ma obsedeaza privirile si zambetul tau. Zambet care stiu ce inseamna. Stiu ca am putea, dar nu se poate. Ma joc cu degetul tau mic de la mana stanga, si mai fumam o tigara.
Ai vrea sa fii intr-o masina care merge prea repede, pe o sosea care duce prea departe. Sa asculti Otis Redding, Pain in my heart, sa nu cunosti pe nimeni unde te duci, sa-i fi uitat pe toti de unde vii. Ai putea, dar nu se poate.
Esti rezemata de balustrada, cu spatele spre intuneric, zambesti si astepti. Ce sa mai povestesc? Mi-ai luat degetul, mi-e frica sa cer altceva. Iti povestesc ... cum as pleca oriunde, singur, fara sa ma uit inapoi. Daca ma joc acum cu degetul tau, ne vad toti, nu se poate. De ce vreau sa plec singur, asta e tot ce vrei sa stii. Cine mai e, altcineva? Are vreo importanta...? Ai un zambet frumos, stiu ca ma minti, nu ma intereseaza. Daca as vrea sa vin cu tine? Nu te-as lua. De ce? Ce rost ar mai avea? De ce vrei sa fugi? Nu mai e povestea mea.
Sa te opresti singur intr-o benzinarie, sa bei singur o cafea. Sa-ti amintesti de cate ori ai baut aceeasi cafea, in aceeasi benzinarie, in atatea locuri, in atatea zile. Cu atatia oameni. Sa respiri singuratatea, sa-ti amintesti cu bucurie de acele cafele, benzinarii, locuri si zile.
As putea sa te sarut? Ai putea. Si dupa, ce-ar fi?
As putea.
Un comentariu:
imi era tare dor de acest tip de ... "scrieri" ale tale. Nu ti-am zis niciodata ca aproape ma fac sa plang. dar zambesc, in schimb
Trimiteți un comentariu