27 iulie 2006

Cum o sa fie cand ...

...
vom sta amandoi, doar noi doi, in fata casei mici , de lemn, si ne va fulgera amintirea momentului de acum? In care ma dor ochii de la monitor, spatele de la scaun,etc..etc.. si simt ca nu mai suport nici o secunda din cele 3 ore care mi-au mai ramas de stat aici, iar tu .. nu stiu unde esti , si nu stiu ce faci. Nici nu (mai) stiu cine esti.

Cu o privire plictisita spre masina - nu am nevoie de bagaje, pot sa ramana acolo, nu am nevoie de calculator, nici de telefon, de nimic. Si apoi spre tine care te uiti intrebator. Ce facem? Nu stiu ce facem.
Stam.
Pentru ca e racoare, pentru ca suntem la cabana noastra din Elvetia, pentru ca se vad Alpii in departare, pentru ca miroase a iarba si a ploaie.

Si pentru ca de dupa cabana ne priveste, indecisa, o pisica.

3 comentarii:

madmax spunea...

:day dreaming:
Postul ăsta mă întristează şi mă face să mă gandesc cum o să fie când.............. dar nu o să fie, atb - here with me... ce departe de realitate :(( Viaţa e plină de dezamăgiri :(( .....

drac spunea...

daca apoi aflati ca mai vinde prin sat vreun vecin da-mi si mie un email. merci.

Catalin Stan spunea...

On Ira - Jean Jaques Goldman

Mi-a venit absolut instant si nu am mai auzit-o de cel putin 5 ani.