(Asta e un post din categoria "sunt putin nebun". You have been warned.)
Astazi cautam sub pat o jucarie de-a motanului. Asistat de personajul in cauza, cu ochii mari si mustatile arcuite, curios nevoie mare. N-am recuperat jucaria, pentru ca am realizat de cand n-am mai stat ... pe jos. Pe covor, terenul de joaca unde atatia ani am construit sosele, santiere, cazemate si altele pe care nu le mai stiu acum.
Proportiile s-au schimbat, e mai mult praf (sau poate atunci nu-l observam)(cred, totusi ca ar trebui sa investighez asta cu praful) dar senzatia e deosebita. N-am avut cu ce ma juca (in afara de motan, evident. El parea la fel de fericit de aceasta descoperire neasteptata...)
Am sfarsit prin a adormi, pe jos, simtindu-ma ca zambesc. (Sfidand inerentele "ai innebunit de tot", "te culci pe covor?!?", etc)
Nu m-am mai odihnit de mult atat de bine. Uneori, nebunia are partile ei frumoase .. ;)
Scriu comentariul asta stand intinsa pe burta pe covor. Fac asta zilnic. E si un motiv sa fac curat des si sa am grija sa tin curat. Mi se intampla sa si adorm uneori.
RăspundețiȘtergereFrumos spus. Ar trebui sa scrii mai des sau sa faci publice drafturile.
RăspundețiȘtergereAi un stil deosebit, ma inspira.
Un necunoscut.